Home | Contact
ro ukr eng


Obiceiuri şi tradiţii

Venind pe teritoriul Maramureşului, ucrainenii aduc cu ei obiceiuri şi tradiţii proprii, însă această migrare s-a făcut în perioade diferite şi din zone diferite, astfel că, satele ucrainene au cunoscut o dezvoltare puternic individualizată la unele faţă de altele. Acest fapt se poate constata atât la nivelul obiceiurilor, portului, culturii spirituale sau materiale, cât şi la nivelul limbii, graiurile ucrainene diferind de la o localitate la alta. Astfel că, transmiterea tradiţiilor populare s-a realizat prin memoria colectivităţii comunei, obiceiurile fiind păstrate până astăzi şi repetate ciclic, dar mai ales respectate de comunitate.

 

Multe din obiceiurile comunităţii au fost condiţionate de unele evenimente marcante din viaţa societăţii, cum ar fi: naşterea, nunta, înmormântarea, dar şi de cele religioase precum Crăciunul, Botezul, Duminica Floriilor, Paştele şi Sfântul Ilie.

 

Crăciunul este sărbătorit după ritul vechi (după calendarul Iulian, pe 6-7 ianuarie). Locuitorii celor 3 comune, ca de altfel toţi maramureşenii, sunt foarte credincioşi şi respectă foarte riguros sărbătorile.

Obiceiul colindelor este respectat din bătrâni, nelipsitele cete de colindători (copii şi adulţi) vestesc naşterea Domnului Isus Hristos la fiecare casă. Cea mai de seamă ceată de colindători este Viflaimul, acesta interpretând scena naşterii Mântuitorului.

 

De Bobotează s-a păstrat obiceiul sfinţirii caselor şi a întregii gospodării.

 

De Paşte se merge la biserică cu pască, ouă încondeiate, diferite preparate culinare tradiţionale, unde sunt sfinţite de preot, existând şi un adevărat ritual de preparare a bucatelor.

 

Sărbătoarea Sf. Ilie constituie un motiv pentru localnici de a se reuni în sânul comunităţii. Aceştia revin an de an pe meleagurile natale, având parte şi de o vreme însorită, deoarece această sărbătoare este pe data de 2 august.

 

Hramul bisericii este de asemenea o mare sărbătoare a comunităţii ucrainene. Aceasta este de fapt sărbătoarea bisericii, biserica fiind sărbătorită prin multe rugăciuni făcute nu numai de către preotul bisericii, ci şi de către alţi preoţi veniţi din satele vecine. Această sărbătoare se sărbătoreşte în funcție de hramul pe care îl poartă fiecare biserică.